Cat de sanatoase sunt uleiurile din semințe?


Experții au prezentat numeroși vinovați ca explicații posibile pentru ratele rapide de creștere a bolilor cronice în țările industrializate, inclusiv în zahărul și grăsimile saturate . Cu toate acestea, un aliment consumat în mod obișnuit în dietele a milioane de oameni si anume uleiul industrial din semințe a primit surprinzător de puțina atenție.

Uleiurile industriale din semințe – cum ar fi  uleiul de floarea-soarelui – sunt adaosuri inflamatorii, fara multe elemente nutritive care sa aduca un plus in dieta ci din contra.

Uleiurile industriale din semințe nu au un loc într-o dietă sănătoasă.

Contrar a ceea ce ni sa spus, uleiurile industriale de semințe, cum ar fi cel de soia, canola și uleiul de porumb, nu sunt pentru „inimi sănătoase” sau cu alte benefice pentru corpul și creierul nostru; de fapt, o mulțime de cercetări arată că aceste uleiuri ne fac rău. Citiți mai departe pentru a afla despre istoria industriei de uleiuri de semințe, efectele nocive ale consumului acestor uleiuri asupra sănătății și ce grăsimi dietetice trebuie să consumați.

  1. Ce sunt uleiurile industriale din semințe?
  2. Cum se fabrica?
  3. Cum au obținut o reputație de a fi „sănătoase”
  4. Șase motive pentru care uleiurile industriale din semințe sunt rele.
  5. Problemele de sănătate pe care le pot provoca
  6. Cum să le eviți
  7. De ce contează calitatea când vine vorba de omega-6
  8. Trei grăsimi pe care ar trebui să le folosesti.

1.Ce sunt uleiurile industriale?

Spre deosebire de grăsimile care au facut tradiție, cum ar fi uleiul de măsline , uleiul de nucă de cocos , untul , ghea, uleiurile industriale din semințe reprezintă o adăugare recentă la dieta umana

De fapt, uleiurile industriale de semințe, uleiurile foarte prelucrate extrase din soia, porumb, rapița (sursa de ulei de canola), semințe de bumbac și semințele de șofrănel au fost introduse în dieta la începutul anilor 1900 in America si apoi in intreaga lume. Cum, aceste uleiuri au ajuns să ocupe o poziție atât de influentă nu numai   în dietele „occidentalizate” din întreaga lume? Povestea este într-adevăr ciudată.

Uleiul de semințe industriale a fost inițial utilizat în procesul de fabricare a săpunului. Deci, cum au ajuns aceste produse secundare industriale in farfuriile noastre?

În 1870, in Cincinnati, doi producatori de sapun – William Procter și James Gamble – au decis să intre în afaceri împreună. În timp ce sapunul a fost făcut din grăsime preambalata de porc, Procter și Gamble au fost o pereche inovativă și au decis să creeze un nou tip de săpun din uleiurile vegetale. În același timp, petrolul a fost descoperit în Pennsylvania; petrolul a declasat repede uleiul de bumbac, folosit de mult timp pentru iluminat, ca sursă de combustibil. Uleiul din semințe de bumbac a fost clasat în  „deșeu toxic” până când întreprinderea Procter & Gamble a realizat că tot acest ulei din semințe de bumbac nedorit ar putea fi utilizat pentru a produce săpun. Dar a existat un alt plus care a apelat la sensibilitățile lor de afaceri: uleiul ar putea fi modificat chimic printr-un proces numit „hidrogenare”, pentru al transforma într-o grăsime solidă buna de gătit care semăna cu untură. Astfel, un ulei clasificat anterior ca „deșeu toxic” a devenit o parte integrantă a dietei americane, când Crisco a fost introdus pe piață la începutul anilor 1900. ( 1 )

În curând au urmat și alte uleiuri vegetale. Soia a fost introdusă în Statele Unite în anii 1930, iar până în anii 1950 a devenit cel mai popular ulei vegetal din țară. Uleiul de canola, porumb și șofrănel au urmat după aceea. Costul redus al acestor uleiuri de gătit, combinat cu marketingul strategic al producătorilor de uleiuri, le-a făcut extrem de populare în bucătăriile americane, chiar dacă utilizarea lor a fost fără precedent în istoria omenirii.

2.Cum sunt realizate uleiurile industriale?

Procesul general folosit pentru a fabrica uleiurile industriale din semințe numai natural nu este. Uleiurile extrase din boabe de soia, porumb, semințe de bumbac, semințe de șofrănel și semințe de rapiță trebuie rafinate, albite și dezodorizate înainte ca acestea să fie potrivite pentru consumul uman.

Mai întâi, semințele sunt adunate din plantele de soia, porumb, bumbac, șofrănel și rapiță.

Apoi, semințele sunt încălzite la temperaturi extrem de ridicate ; acest lucru face ca acizii grași nesaturați din semințe să se oxideze, creând produse secundare care dăunează sănătății umane și animale.

Semințele sunt apoi procesate cu un solvent pe bază de petrol , cum ar fi hexan, pentru a maximiza cantitatea de ulei extras din ele.

Apoi, producătorii industriali de ulei de semințe folosesc substanțe chimice pentru a deodoriza uleiurile, care au un miros extraordinar odată extras. Procesul de dezodorizare produce grăsimi trans, care sunt bine cunoscute a fi destul de dăunătoare sănătății umane.

În cele din urmă, se adaugă mai multe substanțe chimice pentru a îmbunătăți culoarea uleiurilor industriale din semințe.

Întreaga prelucrare a uleiului din semințe industriale creează un ulei cu conținut redus de nutrienți, care conține reziduuri chimice, grăsimi trans și produse secundare oxidate .

De la deșeurile toxice la „inima sănătoasă”: Istoria uleiurilor de semințe

Cum au trecut uleiurile industriale de la a fi clasificate drept „deșeuri toxice” pentru a se bucura de titlul de grăsimi „sănătoase pentru inimă din semințe „? Povestea implică o combinație scandaloasă de donații către organizațiile medicale, cercetări științifice îndoielnice și revendicări de marketing nefondate.

La sfarsitul anilor 1940, un mic grup de cardiologi care au fost membri ai micii organizatii anonime American Heart Association a primit o donatie de 1,5 milioane de dolari de la Procter & Gamble; datorită acestei infuzii generoase de bani de la producătorii Crisco, AHA avea acum fonduri suficiente pentru a-și dezvolta profilul național ca organizație medicală dedicată sănătății inimii. De asemenea,  rapid  a inceput sa susțină uleiurile industriale din semințe, mai degrabă denumite în prezent ca „uleiuri vegetale”, ca o alternativă mai sănătoasă față de grăsimile animale tradiționale.

În același timp, un fiziolog și cercetător ambițios pe nume Ancel Keys și-a prezentat ipoteza privind dieta cu lipide, în care a prezentat date care sugerau o legătură între consumul de grăsimi saturate și colesterol și bolile cardiace. Deoarece grăsimile animale reprezintă o sursă bogată de grăsimi saturate și colesterol alimentar, acestea au devenit rapid obiectul derâderi sale. Citând grăsimile animale ca fiind „nesănătoase”, Keys în schimb recomanda consumul de acizi grași polinesaturați (PUFAs), ceea ce cercetarea preliminară le-a asociat cu reducerea colesterolului și riscul bolilor de inimă. Concluziile lui Keys au fost în concordanță cu motivele industriei petroliere pentru uleiurile industriale  din semințe – de a face oamenii să mănânce mai multe uleiuri din semințe! În curând, anunțurile pentru margarina „sănătoasă pentru inimă” (o formă solidă de ulei vegetal) și alte uleiuri de semințe au devenit obișnuite, iar grăsimile tradiționale sănătoase au fost date uitatarii.

În timp ce ipoteza lipidelor Keys este acum înțeleasă ca fiind bazată pe o cercetare defectuoasă, ideile sale au pătruns în comunitatea medicală. ( 2 ) În curând, multe organizații medicale, inclusiv Programul național de educație în domeniul colesterolului și Institutul Național de Sănătate, au urcat la bordul trenului anti-animale, reamintind sfatul AHA că oamenii ar trebui să evite grăsimile animale și sa consume în schimb uleiuri vegetale polinesaturate Crisco și alte sortimente, ulei de soia și ulei de porumb. Această confluență a evenimentelor și a intereselor reciproce a dus la înlocuirea bruscă a grăsimilor cum ar fi untura și untul, cu uleiuri industriale nesaturate din semințe, schimbând în mod inevitabil forma peisajului alimentar american (și, apoi, global).

Numai în ultimii ani, validitatea mențiunilor de sănătate asociate cu uleiurile industriale de semințe a fost serios pusă sub semnul întrebării. O meta-analiză din 2014 nu a constatat niciun beneficiu pentru sănătatea generală in reducere a grăsimilor saturate sau in creștere PUFA din uleiurile vegetale. ( 3 ) În plus, dovezile nu susțin orientările dietetice actuale care îi îndeamnă pe oameni să înlocuiască grăsimile saturate cu uleiurile vegetale. ( 4 , 5 )

De fapt, un număr tot mai mare de cercetări arată că consumul de uleiuri industriale din semințe are efecte negative semnificative asupra sănătății noastre .

3.Șase motive pentru care uleiurile industriale din semințe afecteaza negativ sănătatea

Există șase probleme principale cu uleiurile industriale pentru semințe:

1.       Consumul de uleiuri industriale din semințe reprezintă o evolutie nepotrivita .

2.       Consumul de uleiuri industriale din semințe ridică rapoartele de acid gras omega-6-la-omega-3, cu consecințe semnificative asupra sănătății.

3.       Uleiul din semințe industriale este instabil și se oxidează cu ușurință.

4.       Acestea conțin aditivi nocivi.

5.       Provin din culturi modificate genetic.

Atunci când uleiurile industriale din semințe sunt încălzite în mod repetat, se creează și mai multe produse secundare toxice.

1. Sunt o nepotrivire evolutivă

Neconcordanța evolutivă, o nepotrivire între genele noastre și mediul modern, este astăzi motorul principal al bolilor cronice. În câteva domenii, discrepanța evolutivă nu este mai evidentă decât în dieta americană standard ; cantitățile mari de carbohidrați rafinate și calorii din această dietă funcționează împotriva biologiei noastre ancestrale, determinând ca noi să devenim supraponderali și bolnavi.

Uleiurile industriale de semințe, impreuna cu zahărul rafinat și excesul de calorii, reprezintă, de asemenea, o nepotrivire evolutivă. Până în 1900, oamenii nu consumau uleiuri industriale din semințe. Din 1970 până în 2000, consumul mediu al uleiului industrial din semințe, ulei de soia, a crescut de la doar patru pounds(1.81437 kg) pe persoană pe an, până la 26 pounds(11.793402) pe persoană pe an! ( 6 )

Astăzi, acidul linoleic, acidul gras primar din uleiurile industriale de semințe, reprezintă 8% din consumul total de calorii;  strămoșii noștri vânătoari-culegatori, aceasta a reprezentat doar 1 până la 3% din totalul caloriilor. ( 7 ) Cercetătorii atarag atentia că corpurile noastre nu sunt proiectate să facă față unui astfel de consum masiv de acid linoleic. Ca urmare, nivelul ridicat al consumului de ulei industrial din semințe provoacă diverse afectiuni sănătății noastre.

2. N-au un raport echilibrat Omega-6-la-Omega-3

Acizii grași esențiali sunt grăsimi polinesaturate pe care corpurile, nu le pot produce  și trebuie să le consumăm din dietele noastre. Ele vin în două variante: acizii grași omega-6 și acizii grași omega-3. La consum, acizii grași omega-6 dau naștere acidului arahidonic și metaboliților puternici care sunt în primul rând pro-inflamatorii în natură, incluzând prostaglandina E2 și leucotriena B4. Acizii grași omega-3 cum ar fi ALA, EPA și DHA, pe de altă parte, dau naștere unor derivați antiinflamatori.

Un echilibru delicat între acizii grași omega-6 și omega-3 trebuie menținut în organism pentru a promova o sănătate optimă. Raportul ancestral dintre omega-6 și omega-3 era de la 1 la 1. Dietele occidentale depășesc cu mult acest echilibru, cu rapoarte omega-6 la omega-3 în intervalul de la 10 la 1 la 20 la 1. ( 8 ) Un aport ridicat de acizi grași omega-6, combinat cu aport scăzut de omega-3, conduce la un dezechilibru în mediu pro-inflamator și antiinflamator. Acest dezechilibru produce o stare de inflamație cronică care contribuie la numeroase procese de boală cronică.

Uleiul de semințe industriale este probabil cel mai semnificativ factor care contribuie la raportul dezechilibrat omega-6-to-omega-3 caracteristic dietei occidentalizate și, astfel, joacă un rol semnificativ în bolile inflamatorii cronice .

3. Uleiurile industriale din semințe sunt extrem de instabile

Acizii grași polinesaturați din uleiurile industriale din semințe sunt extrem de instabili și se oxidează cu ușurință la expunerea la căldură, lumină și combinatii chimice. Atunci când uleiurile industriale pentru semințe sunt expuse acestor factori, sunt create două substanțe nocive – grasimi trans și peroxizi de lipide. Grasimile trans sunt bine cunoscute pentru rolul lor în dezvoltarea bolilor cardiovasculare și a diabetului de tip 2; de fapt, pentru fiecare creștere de 2% a caloriilor din grăsimile trans, riscul de boli de inimă este aproape dublat! ( 9 ) Peroxizii lipidici, pe de altă parte, sunt produse secundare toxice care afectează ADN-ul, proteinele și lipidele membranare din organism. Acumularea de peroxid din lipide în organism promovează îmbătrânirea și dezvoltarea bolilor cronice.

4. Sunt pline de aditivi

Deoarece acizii grași din uleiurile industriale din semințe sunt atât de instabili, se adaugă antioxidanți sintetici în încercarea de a preveni oxidarea și randiditatea. Din păcate, acești antioxidanți sintetici vin cu probleme proprii. Antioxidanții sintetici BHA, BHT și TBHQ au efecte perturbatoare endocrine, cancerigene și care afectează imunitatea. ( 10 , 11 , 12 , 13 ) De asemenea, s-a constatat că TBHQ crește răspunsul IgE (imunoglobulină E) la alergenii alimentari, declanșând o eliberare de anticorpi și poate astfel să promoveze dezvoltarea alergiilor alimentare. ( 14 )

5. Uleiurile industriale din semințe provin din plante modificate genetic

Pe lângă faptul că sunt nutrienți săraci și plini de substanțe chimice și produse secundare toxice, majoritatea covârșitoare a uleiurilor industriale din semințe sunt derivate din plante modificate genetic . De fapt, plantele utilizate pentru fabricarea uleiurilor industriale cuprind cele mai bune culturi modificate genetic – porumb, soia, bumbac și rapiță. În Statele Unite, 88% din porumb, 93% din soia, 94% din bumbac și 93% din culturile de rapiță sunt modificate genetic. ( 15 , 16 , 17 ) Au fost realizate puține studii privind siguranța pe termen lung a consumului de alimente modificate genetic, oferindu-ne un alt motiv pentru a evita consumul de uleiuri industriale din semințe.

6. Ele sunt adesea încălzite repetat (rezultand un grad mare de  toxicitate)

Ca și cum uleiurile industriale din semințe nu erau deja destul de rele pentru sănătatea noastră, restaurantele și bucătarii de acasă se implică frecvent într-o practică care le mărește și mai mult efectele dăunătoare – încălzesc în mod repetat uleiurile. În timp ce obiceiul de a reutiliza uleiurile din semințe de mai multe ori (de obicei în friteuze mari, în cazul restaurantelor) reducand costurile, rezultă un ulei plin de produse secundare toxice.

Încălzirea repetată a uleiurilor industriale din semințe epuizează vitamina E, un antioxidant natural, în timp ce induce formarea radicalilor liberi care provoacă stres oxidativ și dăunează ADN-ului, proteinelor și lipidelor din organism. Aceste efecte dăunătoare explică de ce uleiurile din semințe  încălzite în mod repetat sunt asociate cu hipertensiune arterială, boli de inimă și leziuni intestinale și hepatice. ( 18 , 19 , 20 )

4.Cum uleiurile din semințe „sănătoase” ne fac rău

Contrar a ceea ce multe organizații de sănătate ne-au spus ani de zile, uleiurile industriale din semințe nu sunt alimente sănătoase . Mai degrabă, consumul lor este asociat cu o varietate de probleme de sănătate.

Astm

Consumul de uleiuri industriale din semințe poate crește riscul de astm. Un aport ridicat de acizi grași omega-6, cum ar fi cei prezenți în uleiurile industriale din semințe, în raport cu acizii grași omega-3, mărește mediatorii proinflamatori asociați cu astmul. ( 21 )

Boala autoimuna

Uleiul industrial din semințe poate stimula autoimunitatea prin creșterea raportului dintre omega-6-la-omega-3 al organismului și prin creșterea stresului oxidativ și a inflamației cronice. ( 22 )

Cognitie si Sanatate Mintala

Uleiul industrial din semințe este deosebit de dăunător creierului. Un raport ridicat al acizilor grași omega-6-la-omega-3 predispune indivizii la depresie , anxietate , declin cognitiv și demență. ( 23 , 24 ) Consumul de ulei de canola este legat de memorie înrăutățită, boala Alzheimer și afecteaza capacitatea creeierului de asi insusi noi cunostiinte. ( 25 ) Grăsimile trans, care apar in mod neintenționat în uleiurile industriale din semințe, ca urmare a procesării chimice și termice și în mod intenționat în timpul procesului de hidrogenare, sunt asociate cu risc crescut de demență și, în mod interesant, cu agresivitate. ( 26 , 27 )

Diabetul și obezitatea

Uleiurile industriale din semințe ne fac să fim supraponderali și să devenim diabetici ? Știința cu siguranță pare să sugereze acest lucru. Cercetările pe șoareci indică faptul că consumul de niveluri ridicate de acid linoleic, acidul gras primar în uleiurile industriale din semințe, modifică semnalul neurotransmițătorului, consumul alimentar și masa de grăsime crescând în cele din urmă. ( 28 ) La șoareci, o dietă bogată în ulei de soia induce obezitatea, rezistența la insulină, diabetul zaharat și boala hepatică grasă. ( 29 , 30 ) De asemenea, cercetările pe animale sugerează că uleiul de canola poate provoca rezistență la insulină. ( 31 )

Studiile pe oameni indică, de asemenea, efectele uleiurilor industriale de semințe asupra diabetului și a obezității, în special la copii. O dieta materna bogata in omega-6 comparativ cu omega-3 este asociata cu un risc crescut de obezitate, un factor major de risc pentru diabet, la copii. ( 32 ) O dieta din copilarie cu un raport ridicat de omega-6-la-omega-3 poate duce, de asemenea, la rezistenta la insulina, prediabet si obezitate la varsta adulta. ( 33 , 34 )

Boala de inima

Contrar a ceea ce AHA ne-a spus în ultimii 100 de ani, uleiurile industriale din semințe nu sunt bune pentru inimile noastre! De fapt, acizii grași oxidați din uleiurile industriale din semințe par să joace un rol esențial în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Cercetătorul James DiNicolantonio a prezentat o teorie numită „teoria acidului linoleic oxidat al bolii coronariene” care leagă consumul de uleiuri industriale din semințe industriale bogate în acid linoleic cu boli cardiovasculare. ( 35 ) Teoria lui spune astfel:

·         Acidul linoleic dietetic din uleiurile industriale din semințe este încorporat în lipoproteinele din sânge.

·          Instabilitatea acidului linoleic crește probabilitatea de oxidare a lipoproteinelor.

·          Lipoproteinele oxidate nu sunt în măsură să fie recunoscute de receptorii lor în întregul corp și în loc să acționeze macrofagele,  inițiază formarea celulelor spumate, ateroscleroza și bolile cardiovasculare

Uleiul industrial din semințe contribuie, de asemenea, la bolile cardiovasculare prin creșterea raportului omega-6-la-omega-3. Un raport ridicat de omega-6-la-omega-3 este un factor de risc stabilit pentru bolile cardiovasculare, deoarece excesul de omega-6 are efecte pro-inflamatorii și protrombotice asupra sistemului vascular. ( 36 ) În cele din urmă, o altă teorie emergentă sugerează că uleiul de canola și soia poate contribui la boala cardiovasculară prin inhibarea proceselor care implică vitamina K2 , esențială pentru sănătatea inimii. ( 37 )

IBS și IBD

Cercetările sugerează că uleiurile industriale din semințe pot dăuna sănătății intestinului , contribuind la afectiuni precum sindromul intestinului iritabil (IBS) și boala inflamatorie intestinală (IBD). Într-un studiu, șoarecii cărora li sa administrat o dietă bogată în acizi grași omega-6 din ulei de porumb au înregistrat creșteri ale bacteriilor intestinale proinflamatorii; aceste schimbări favorizează dezvoltarea patologiilor gastro-intestinali, printre multe alte boli cronice. ( 38 )

Studiile pe oameni sugerează de asemenea o legătură între uleiurile industriale din semințe și condițiile GI. Femeile cu IBS au niveluri semnificativ ridicate de acid arahidonic, un acid gras omega-6 abundent în uleiurile industriale din semințe și metaboliți pro-inflamatori PUFA, comparativ cu controalele sănătoase. ( 39 ) În plus, un dezechilibru între acizii grași omega-6 și omega-3 este corelat cu IBD. ( 40 )

Aceste constatări sugerează că consumarea unor niveluri ridicate de acizi grași omega-6 modifică microbiota intestinală și promovează inflamația gastrointestinală, contribuind astfel la dezvoltarea IBS și IBD. Deoarece uleiurile industriale din semințe sunt cea mai abundentă sursă de acizi grași omega-6 din Dieta Standard Americana, se poate spune că persoanele cu IBS și IBD ar trebui să evite aceste uleiuri și consume în schimb grăsimi naturale din ulei de măsline, ulei de nucă de cocos, peste, nuci.

Inflamaţia

Un aport ridicat de omega-6 din uleiurile industriale din semințe promovează inflamația cronică. Consumul de uleiuri industriale din semințe parțial hidrogenate și de ulei de soia nehidrogenat este asociat cu creșterea proteinei C reactive, a TNF-alfa și a interleukinei-6, care sunt biomarkeri ai inflamației sistemice. ( 41 , 42 )

Infertilitate

Aproximativ 9% dintre bărbații și 11% dintre femeile din Statele Unite au afectata fertilitatea. ( 43 ) Deși mulți factori contribuie la creșterea ratelor de infertilitate, o cauză trecută poate fi consumul  ridicat de uleiuri industriale din semințe. Barbatii infertili prezinta un raport semnificativ mai ridicat al acidului gras omega-6-la-omega-3 in comparatie cu barbatii fertili. ( 44 ) În studiile pe animale la mamiferele femele, un aport ridicat de acizi grași omega-6 cauzează rezultate slabe in reproducere. ( 45 )

Degenerescenta maculara

Uleiurile industriale din semințe pot fi dăunătoare pentru ochi. Un aport ridicat de acizi grași omega-6 crește riscul de degenerescență maculară legată de vârstă , o boală oculară care determină pierderea progresivă a vederii și eventuala orbire. ( 46 ) Nivelurile dezechilibrate ale consumului de omega-6 pot contribui la probleme oculare prin promovarea inflamației și prin inlocuirea acidului gras omega-3 DHA, care este crucial pentru vedere.

Osteoartrita

La persoanele cu osteoartrita, există o asociere între acizii grași omega-6 și prezența sinoviților, o inflamație a membranei care creează cavități articulare. În schimb, sa constatat o relație inversă între consumul de acizi grași omega-3 și pierderea cartilajului din genunchi, așa cum este indicat prin RMN. ( 47 ) Deoarece uleiurile industriale din semințe contribuie cu o cantitate mare de acizi grași omega-6 la regimul alimentar, evitarea acestor uleiuri poate fi benefică pentru cei cu sau cu risc de osteoartrită.

5.Cum să evitați uleiurile industriale din semințe

Primul pas în eliminarea uleiurilor din semințe din dieta dvs. este să vă curățați cămara și să scăpați de orice fel de sticlă de canola, porumb, semințe de bumbac, soia, floarea-soarelui, șofrănaș sau ulei de arahide pe care le aveți în bucătărie . Aceste uleiuri nu sunt „sănătoase”, în ciuda afirmațiilor înșelătoare care pot apărea pe etichetele lor.

Pasul 2 este oprirea consumului de alimente procesate , deoarece acestea reprezintă o sursă importantă de uleiuri industriale din semințe. De asemenea, încercați să reduceți consumul de alimente din restaurante, care sunt de obicei gătite în uleiuri industriale de semințe încălzite în mod repetat.

6.Când vine vorba de Omega-6, problema este de calitate

În timp ce uleiurile industriale din semințe sunt bogate în omega-6, există și o mulțime de alimente proaspete întregi care conțin în mod natural acizi grași omega-6, inclusiv nucile, păsări de curte și avocado . Când este consumat ca parte a unei alimentații echilibrate, care conține acizi grași omega-3, omega-6 din alimente întregi nu este o problemă. Aceste surse de hrană întregi ale acizilor grași omega-6 includ substanțe nutritive care protejează omega-6 de oxidare și nu sunt expuse chimicalelor și tratamentelor industriale care fac uleiurile industriale de semințe atât de toxice.

7.Trei grăsimi pe care trebuie sa le consumati

Acum că ați eliminat uleiurile industriale din semințe din bucătărie, ce grăsimi ar trebui să utilizați în schimb? Uitați-vă la tipurile de grăsimi pe care strămoșii noștri le-au folosit de mii de ani – uleiul de măsline, uleiul de nucă de cocos și unele grăsimile animale sunt surse naturale și sănătoase de acizi grași pentru a ne hrăni corpul.

Iată o defalcare rapidă a tipurilor de grăsimi pe care le recomand.

1. Uleiul de măsline extra virgin

Uleiul de masline a fost literalmente o parte a dietei umane pentru mii de ani. Este bogat în vitamina E antioxidantă și polifenoli cu o gamă largă de proprietăți de promovare a sănătății, inclusiv proprietăți cardioprotectoare și antidiabetice. O lingură de ulei de măsline conține 1,9 grame de acizi grași saturați (AGS), 9,8 grame de acizi grași mononesaturați (AGMS) și 1,4 grame de PUFA.

2. Ulei de cocos

Uleiul de nucă de cocos este un super-aliment cu multe proprietăți de promovare a sănătății. Conține trigliceride cu lanț mediu, cum ar fi acidul lauric, un acid gras care este ușor de utilizat de către organism pentru energie și are proprietăți antifungice, antibacteriene și antivirale. Uleiul de cocos conține 90 procente de grăsimi saturate, ceea ce îl face foarte stabil la căldură.

3. Unt și Ghee

Dacă tolerați laptele, untul și ghee-ul pot fi adaugati în dieta dumneavoastră. Untul și gheul de la animalele hrănite cu iarbă conțin acid linoleic conjugat, un tip de acid gras cu proprietăți anti-canceroase și metabolice de promovare a sănătății. În timp ce untul poate conține urme de proteine ​​din lapte, ghee este, de obicei, o opțiune sigură chiar și pentru persoanele sensibile la lapte deoarece toti constituenții din lapte sunt îndepărtați la fabricarea lui.

Atât untul, cât și ghea sunt compuse în principal din grăsimi saturate. O lingură de unt conține 7,2 grame de AGS, 2,9 grame AGMS,  și 0,4 grame de PUFA, în timp ce o lingură de ghee conține 8 grame de AGS, 3,7 grame AGMS și 0,5 grame de PUFA.

În cele din urmă, asigurați-vă că includeți o mulțime de grăsimi sănătoase din alimente întregi în dieta dvs. Avocado, nucă de cocos, pești grași prinși in sălbăticie, carne de animale hrănite cu iarbă și vânat sălbatic sunt toate surse excelente de grăsimi sănătoase și pot fi încorporate în dieta dvs. în nenumărate moduri.

 Notă: Când alegeți grăsimi animale pentru gătit, nu uitați să alegeți cele din surse de pășune, deoarece alternativele convenționale sunt semnificativ mai mari în omega-6.

Dacă sănătatea optimă este obiectivul tău, atunci uleiurile industriale din semințe nu au nici un loc în dieta ta . În schimb, gătiți cu grăsimi tradiționale, obțineți omega-6 din surse alimentare întregi, cum ar fi nuci și păsări de curte, și echilibrați lucrurile cu acizii grași omega-3 si  ulei de pește.

Acum, aș vrea să aud de la dvs.: veti inlocui uleiurile industriale din semințe? Ce tipuri de grăsimi mănânci? Poti sa lasi un comentariu mai jos.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top