Conceptul de „sistem imunitar” derivă din cuvântul latin immunis, care înseamnă neatacat sau neatins, sens adecvat, căci sistemul imunitar protejează organismul de invadatorii străini. Alcătuit din mai multe organe, celule albe din sânge și niște proteine numite anticorpi, care alcătuiesc alianțe împotriva agenților patogeni ce amenință corpul, sistemul imunitar este cel mai complex sistem organic al corpului, după cel nervos.
Primul strat protector împotriva invadatorilor sunt suprafețele fizice precum pielea. Dincolo de acesta există celule albe din sânge, cum ar fi neutrofile care atacă și înghit direct agenții patogeni, și respectiv celulele naturale ucigașe, care omoară celulele organismului care devin canceroase sau infestate de un virus.
Cum recunosc celulele ucigașe naturale agenții patogeni și celulele infestate? Acestea sunt marcate adeseori pentru a fi distruse de către anticorpi, care sunt niște proteine speciale create de un alt tip de celule albe din sânge, cunoscute sub numele de celule B. Acestea identifică invadatorii ca niște bombe inteligente și se țin scai de ei. Fiecare celulă B produce un tip de anticorp specific unei semnături moleculare străine.
Nu există o celulă B care acoperă polenul de iarbă și o alta care acoperă bacteriile. Există doar celule B a cărei sarcină unică este să producă anticorpi împotriva polenului cepei siberiene roșii, și altele a să producă unică sarcină împotriva proteinelor din bacteriile care trăiesc în bazinele termale de pe fundul oceanului.
Dacă fiecare celulă B produce un singur tip de anticorpi, înseamnă că trebuie să ai miliarde de celule B diferite, dată fiind varietatea incredibilă a agenților patogeni de pe planeta noastră. Şi chiar ai! Sa spunem că te plimbi într-o zi și ești atacat subit de un ornitorinc (masculul are un pinten veninos pe membrul posterior).
Până în acel moment, celulele B din organismul tău care produc anticorpi împotriva veninului de ornitorinc au hălădu-se liber, fără să preia să aibă ce face. De îndată ce detectează însă veninul, ele încep să se dividă ca nebunele, iar în scurt timp dispui de o întreagă armată de clone care produce milioane de anticorpi împotriva otrăvii de omitorinc. Organismul tău combate astfel toxina și tu trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Aşa operează sistemul nostru imunitar.
Nu-i așa că avem un corp spectaculos? Din păcate, pe măsură ce îmbătrânim, sistemul nostru imunitar intră în declin. Este oare aceasta o consecință inevitabilă a unui proces de îmbătrânire? Nu cumva cea care îi doboară pe oamenii în vârstă este mai degrabă dieta lor?
Pentru a testa teoria care spune că nutriția inadecvată poate explica în bună măsură slăbirea sistemului imunitar odată cu vârsta, cercetătorii au împărțit 83 de voluntari cu vârsta cuprinsă între 65 și 85 de ani în două grupe. Grupul de control a consumat mai puțin de trei porții pe zi de legume și fructe, iar cel experimental a consumat cel puțin cinci porții pe zi. În continuare, au fost vaccinați cu toții împotriva pneumoniei, practică recomandată tuturor adulților cu vârsta mai mare de 65 de ani.
Scopul vaccinării este să stimuleze sistemul imunitar să producă anticorpi împotriva unui agent patogen specific al pneumoniei, care să fie pregătiți pentru o eventuală expunere a organismului. Prin comparație cu grupul de control, participanții care au consumat cel puțin cinci porții de legume și fructe au avut o reacție cu 82% mai bună a anticorpilor protectori împotriva vaccinului, și asta după câteva luni de dietă bazată preponderent pe legume și fructe. Atât de mare este puterea alimentaţiei asupra funcţiei imune. Anumite fructe și legume au însă un rol cu totul excepțional în dinamizarea funcției imune.
Oamenii in general mănâncă prea puțină kale. Potrivit Departamentului American al Agriculturii, un american mediu consumă circa 25 g de kale pe an, ceea ce înseamnă circa o cană și jumătate de kale… în zece ani! În rândul verdețurilor, varza kale nu este numai unul dintre cele mai dense alimente în substanțe nutritive de pe planetă, ci și un aliment cu rezultate mai bune anti-infecție. Cercetătorii japonezi au picurat un extract de kale (o cantitate infimă) pe niște celule albe dintr-un vas de laborator.
Deși cantitatea a fost infinitezimală (a milioana parte dintr-un gram!), ea a fost suficientă pentru ca producția de anticorpi a celulelor să crească de cinci ori. De bună seamă, cercetătorii au folosit un extract de varză crudă, dar minuscula cantitate pe care o consumă americanii este de cele mai multe ori fiartă. Distruge oare gătitul calități verzei kale de dinamizare a sistemului imunitar? Sa dovedit că chiar dacă fierbem varza timp de 30 de minute, efectul ei asupra producției de anticorpi nu se reduce deloc.
Dimpotrivă, varza fiartă pare să stimuleze chiar mai mult sistemul imunitar! Ce-i drept, această proprietate a fost descoperită în cadrul unui studiu de laborator. La urma urmelor, nici chiar împătimiții de varză kale nu și-o injectează direct în sânge precum heroina, aceasta este modalitatea ca ea să intre într-un contact direct cu singurele din sângele nostru. Din păcate, până la ora actuală nu au fost efectuate studii clinice (pe oameni reali) referitoare la efectele verzei kale.
După toate aparenţele, Big Kale nu prea dispune de finanţări de milioane de dolari. Din fericire, dispunem la ora actuală de mult mai multe dovezi referitoare la beneficiile unui văr mai puțin pretențios al verzei kale asupra sistemului imunitar: brocoli.
Așa cum spuneam mai devreme, cea mai mare expunere a organismului la lumea exterioară se face prin mucoaselor intestinale, care acoperă o suprafaţă de peste 185 de metri pătraţi, adică exact suprafaţa unei case medii. Aceste mucoase sunt însă foarte subțiri, având o grosime de a 50.000-a parte dintr-un milimetru.
Cu alte cuvinte, bariera care separă sângele nostru de lumea exterioară este de mii de ori mai subțire decât de foaie de hârtie. Acest lucru se datorează faptului că organismul trebuie să absoarbă substanțe nutritive din alimente.
Dacă mucoasele intestinale ar fi mai groase, substanțele nutritive nu ar putea trece prin ele. Este foarte bine că avem pielea impermeabilă, pentru a nu pierde fluidele corporale, dar mucoasele intestinale trebuie să permită absorbția fluidelor și substanțelor nutritive.
Dat fiind că acest strat care separă mediul steril interior de haosul din lumea exterioară este extrem de subțire, noi trebuie să dispunem de un mecanism de autoapărare foarte bun pentru a nu feri de invadatorii din afară.
Aici intervine sistemul imunitar, îndeosebi anumite celule albe din sânge, numite limfocite intraepiteliale. Aceste celule au două funcţii. Pe de o parte, ele condiționate și repară mucoasele intestinale, iar pe altă parte servesc ca primă linie de apărare împotriva agenților patogeni.
Aceste limfocite sunt acoperite cu niște așa-numiți „receptori Ah”, care activează celulele. Ani la rând, oamenii de ştiinţă nu au putut găsi cheia care se potriveşte cu receptorii Ah. Dacă am reuși să aflăm cum pot fi activate aceste celule, poate că am reuși să nu dinamizem mult mai bine sistemul imunitar.
Ei bine, sa dovedit că această cheie este conținută în broccoli. Probabil că și ție ți-au spus în copilărie părinți să vă mănânci legumele, indusiv cele crucifere precum broccoli, kale, conopida, varza si varza de Bruxelles. Ceea ce nu ți-au spus părinților a fost de ce trebuie să mânând aceste legume.
La ora actuală se știe că această familie de legume conține niște substanțe absolut necesare pentru buna funcționare a mecanismului de apărare intestinal al organismului uman. Pe scurt, broccoli poate înmulți soldații sistemului tău imunitar. Cum se face că sistemul imunitar uman a evoluat astfel încât să depindă de anumite legume? Ei bine, când avem nevoie să ne dinamizem mecanismele de apărare intestinale? Atunci când mâncăm organismul folosește foarte multă energie pentru a-și menține sistemul imunitar. În aceste condiții, de ce rămâne într-o alertă continuă, 24 de ore din 24 și șapte zile pe săptămână, în condițiile în care nu mâncăm decât de trei ori pe zi? De ce se folosește de legume ca de un semnal că trebuie să își aducă trupele?
De-a lungul a milioane de ani, oamenii au evoluat consumând îndeosebi buruieni: plante sălbatice, inclusiv verdețuri (sau mai simplu, frunze după cum li se spunea în trecut). Prin urmare, este posibil ca organismul nostru să fi evoluat astfel încât să pună un semn de egalitate între legume și fiecare masă.
Prezenţa legumelor în intestine acţionează ca un semnal pentru activarea sistemului imunitar.
Prin urmare, dacă nu consumăm legume la fiecare masă, este posibil să subminăm însăși strategia organismului nostru de a nu proteja. Interesant este și faptul că stimulează sistemul imunitar de către legumele crucifere precum broccoli (și nu numai) nu protejează împotriva agenților patogeni din alimente, dar și a altor substanțe poluante din mediul exterior.
Noi suntem expuși în permanență la o gamă largă de substanțe toxice, de la fumul de țigară al altora la gazele de eșapament, fumul din coșurile clădirilor, carnea, produsele lactate și laptele matern (ca o consecință a expunerii mamei la diferite substanțe poluante) .
Dat fiind că unele dintre aceste substanțe poluante (cum ar fi dioxinele) își manifestă efectele toxice prin sistemul receptorilor Ah, compușii din legumele crucifere contribuie la blocarea lor.
De bună seamă, și alte plante contribuie la stimularea mecanismului de apărare al corpului împotriva invadatorilor toxici. Spre exemplu, cercetătorii din Japonia au descoperit că fitonutrienții din anumite alimente precum fructele, legumele, frunzele de ceai și leguminoasele boabe pot bloca in vitro efectele dioxinelor.
De pildă, ei au constatat că un nivel de fitonutrienți în sânge generat de consumul a trei mere pe zi sau al unei linguri de ceapă roșie sunt suficiente pentru a reduce intoxicarea cu dioxine la jumătate.
Singura problemă este că efectul acestor fitonutrienți nu durează câteva ore, ceea ce înseamnă că trebuie să continue să consume alimente sănătoase la fiecare masă, dacă dorești să menționeze un sistem eficient de apărare împotriva agenților patogeni și a altor substanțe poluante. Capacitatea de blocare a toxinelor nu este limitată numai la plante.
Există și un produs de origine animală despre care sa dovedit că are potențial de a bloca efectele cauzatoare de cancer ale dioxinelor, și anume urina de cămilă. Prin urmare, cu prima ocazie în care copiii tăi refuză să-și mănânce fructele și legumele, îi poti amenința: „Hei, aveţi de ales: ori broccoli, ori pipi de cămilă! Depinde numai de voi!”

