„Analizele sunt bune, dar eu tot mă simt rău”

Este o situație întâlnită mult mai des decât ai putea crede. O persoană ajunge
la medic deoarece de câteva luni sau chiar de câțiva ani se confruntă cu
oboseală persistentă, lipsă de concentrare, somn neodihnitor, probleme digestive,
scăderea motivației sau modificări inexplicabile ale greutății.

Sunt efectuate analizele uzuale. Hemoleucograma poate fi normală, glicemia se
poate afla în interval, iar funcția hepatică, renală și tiroidiană poate să nu
prezinte modificări evidente. Concluzia este adesea:

Răspunsul nu este că analizele sunt inutile și nici că simptomele sunt
„închipuite”. Analizele trebuie interpretate împreună cu istoricul medical,
examenul clinic, alimentația, somnul, activitatea fizică, tratamentele utilizate
și evoluția simptomelor.

Ce înseamnă, de fapt, un rezultat „normal”?

Valorile înscrise pe buletinul de analize sunt comparate cu anumite intervale
de referință. Acestea sunt stabilite pe baza rezultatelor observate într-un
grup de persoane și pot varia în funcție de laborator, metodă, vârstă, sex și
alți factori.

Intervalul de referință nu reprezintă o graniță perfectă între sănătate și
boală. O valoare aflată în interval poate necesita atenție atunci când este
însoțită de simptome sugestive, iar o valoare ușor în afara intervalului nu
înseamnă automat existența unei boli.

De ce se pot modifica rezultatele?

Unele valori pot fi influențate temporar de:

• ora recoltării;
• durata postului alimentar;
• hidratare sau deshidratare;
• efort fizic intens înaintea recoltării;
• somn insuficient;
• stres acut;
• infecții recente;
• medicamente și suplimente;
• metoda de analiză folosită de laborator.

Din acest motiv, medicul poate recomanda repetarea unei investigații,
urmărirea valorilor în timp sau completarea analizelor, în loc să tragă o
concluzie pe baza unei singure măsurători.

Cele mai frecvente greșeli atunci când nu ne simțim bine

Corpul funcționează ca o orchestră

Imaginează-ți o orchestră simfonică. Fiecare instrument poate funcționa bine
separat, însă rezultatul final depinde de sincronizarea întregului ansamblu.
În mod asemănător, organismul nu funcționează prin sisteme complet izolate.

• Somnul influențează apetitul, hormonii și capacitatea de concentrare.
• Stresul poate influența digestia și ritmul cardiac.
• Problemele digestive pot afecta starea generală și confortul psihic.
• Mișcarea poate îmbunătăți somnul, dar suprasolicitarea îl poate perturba.
• Respirația poate influența temporar ritmul cardiac și starea de alertă.

Stresul cronic – un factor adesea subestimat

Atunci când auzim cuvântul „stres”, ne gândim de obicei la problemele de la
serviciu, griji financiare sau conflicte. Pentru organism, însă, stresul poate
avea numeroase forme.

• lipsa somnului;
• durerea persistentă;
• efortul fizic excesiv fără recuperare;
• infecțiile;
• anxietatea și tensiunea psihică;
• alimentarea insuficientă sau dezechilibrată;
• expunerea continuă la zgomot, grabă și stimulare.

Pe termen scurt, reacția la stres este utilă. Ea ne ajută să reacționăm rapid
într-o situație dificilă. Problema apare când starea de alertă nu mai este urmată
de o perioadă suficientă de recuperare.

Cum reacționează organismul la stres?

Atunci când creierul percepe o amenințare, sistemul nervos simpatic devine mai
activ. Aceasta este reacția cunoscută popular drept „luptă sau fugi”.

Într-un timp foarte scurt:

• ritmul cardiac poate crește;
• respirația devine mai rapidă;
• tensiunea arterială se poate modifica;
• sângele este direcționat cu prioritate spre mușchi;
• digestia poate încetini temporar;
• organismul mobilizează energie.

Aceste reacții sunt normale în timpul efortului sau al unui pericol. Totuși,
dacă starea de tensiune persistă, pot apărea dificultăți de relaxare, somn
fragmentat, iritabilitate și senzația că organismul rămâne permanent „pornit”.

De ce stresul poate afecta digestia?

Înaintea unui examen, a unei discuții importante sau a unei vești neașteptate,
unele persoane simt nod în stomac, greață, lipsa poftei de mâncare, balonare
sau modificarea tranzitului intestinal.

Aceste reacții arată că sistemul digestiv și creierul comunică permanent.
Conexiunea nu este imaginară și nu funcționează într-o singură direcție:
stresul poate influența digestia, iar disconfortul digestiv poate accentua
starea de neliniște.

Axa intestin–creier

Axa intestin–creier descrie rețeaua prin care sistemul digestiv și creierul
comunică prin intermediul:

• sistemului nervos;
• hormonilor;
• sistemului imunitar;
• metaboliților produși de microbiota intestinală.

Acest concept este important, dar trebuie interpretat cu prudență. Nu orice
simptom este provocat de microbiom, iar administrarea unui probiotic nu poate
rezolva automat oboseala, anxietatea sau problemele hormonale.

Nervul vag – una dintre principalele legături dintre creier și corp

Nervul vag este o cale importantă de comunicare între creier și mai multe
organe interne. El participă la reglarea unor funcții automate, precum ritmul
cardiac, digestia și anumite reflexe.

Sistemul nervos parasimpatic este asociat cu procesele de calmare, conservare a
energiei și digestie, motiv pentru care este descris uneori prin expresia
„odihnă și digestie”.

De ce somnul și energia merg împreună?

Foarte multe persoane spun că dorm șapte sau opt ore, dar se trezesc obosite.
Durata somnului contează, însă nu este singurul factor important. Somnul poate
fi fragmentat sau superficial, chiar dacă persoana petrece suficient timp în pat.

Calitatea somnului poate fi influențată de:

• stres și anxietate;
• alcool;
• apnee de somn;
• durere persistentă;
• lumină puternică și ecrane seara;
• anumite medicamente;
• efort fizic intens efectuat foarte târziu;
• orar neregulat de culcare.

Energia nu depinde numai de calorii

La acestea se adaugă hidratarea, funcția tiroidei, controlul glicemiei,
sănătatea cardiovasculară, efectele medicamentelor, anemia și starea psihică.
De aceea, oboseala persistentă nu trebuie explicată printr-un singur factor.

Respirația – un proces automat pe care îl putem controla

Respirația funcționează în mod automat, fără să fie necesar să ne gândim la ea.
Totuși, putem modifica voluntar ritmul și profunzimea respirației. Această
particularitate o transformă într-o legătură practică între atenție, corp și
sistemul nervos autonom.

De ce respirăm prea repede fără să ne dăm seama?

În timpul stresului, multe persoane dezvoltă un tipar respirator caracterizat
prin:

• respirații rapide și superficiale;
• ridicarea umerilor la inspirație;
• respirație predominant toracică;
• expirații scurte;
• senzația că trebuie să tragă mereu mai mult aer.

În astfel de situații, încercarea de a inspira foarte profund poate accentua
amețeala sau senzația de lipsă de aer. Obiectivul exercițiului nu este să
introduci cât mai mult aer, ci să respiri mai lent, mai discret și mai confortabil.

De ce este recomandată respirația pe nas?

Cavitatea nazală participă și la producerea oxidului nitric, o moleculă implicată
în reglarea vasculară și respiratorie. Acest lucru nu înseamnă însă că cinci
minute de respirație pe nas vor produce o creștere spectaculoasă a oxigenării
la o persoană sănătoasă.

Metoda Bio-Sănătate de respirație conștientă 4–6

Cum te așezi?

• Stai pe un scaun stabil, cu tălpile pe podea.
• Poți practica și întins pe spate, mai ales înainte de culcare.
• Relaxează umerii, fruntea și maxilarul.
• Pune o mână pe abdomen și una pe piept.
• Lasă abdomenul să se miște ceva mai mult decât partea superioară a pieptului.

Protocolul complet de cinci minute

Greșeli frecvente în timpul exercițiului

Când este cel mai potrivit să practici?

Ce se întâmplă în organism în timpul celor cinci minute?

Respirația conștientă nu funcționează deoarece introduce brusc o cantitate
uriașă de oxigen. La o persoană sănătoasă, sângele este deja bine oxigenat în
condiții obișnuite.

Efectul apare mai ales prin încetinirea ritmului respirator, mișcarea diafragmei,
coordonarea dintre respirație și ritmul cardiac și orientarea atenției către
senzațiile corpului.

Primele 30 de secunde: observi ritmul

La început poți descoperi că respirai mai repede sau mai superficial decât
credeai. Nu încerca să treci brusc la un ritm perfect. Relaxează corpul și lasă
fiecare respirație să devină puțin mai liniștită.

Minutul 1: diafragma participă mai mult

Atunci când abdomenul se ridică ușor, diafragma coboară și ajută aerul să
pătrundă în plămâni. La expirație, ea revine, iar abdomenul coboară natural.
Mișcarea nu trebuie împinsă sau exagerată.

Minutul 2: respirația și pulsul se coordonează

În mod normal, frecvența cardiacă tinde să crească ușor la inspirație și să
scadă la expirație. Această variație fiziologică este legată de reglarea
sistemului nervos autonom.

În timpul respirației lente, oscilațiile ritmului cardiac pot deveni mai
pronunțate. Aceasta este o schimbare temporară de reglare, nu o dovadă că inima
a devenit mai puternică după o singură sesiune.

Minutele 3–4: starea de alertă poate începe să scadă

Expirația lentă, relaxarea musculară și concentrarea asupra unui singur proces
pot reduce senzația de agitație. La unele persoane, pulsul scade ușor, iar
umerii și maxilarul se relaxează.

Minutul 5: observi rezultatul fără să îl forțezi

Nu trebuie să cauți o senzație spectaculoasă. Observă doar dacă:

• respirația este mai liniștită;
• umerii sunt mai relaxați;
• maxilarul este mai puțin încordat;
• pulsul pare mai calm;
• gândurile par ceva mai puțin apăsătoare.

Cei trei piloni ai recuperării vitalității

Pilonul 1: reconectarea cu starea corpului

Mulți oameni observă semnalele corpului doar atunci când acestea devin
supărătoare: durere, palpitații, insomnie, constipație sau epuizare.
Reconectarea înseamnă să remarci mai devreme anumite tipare.

• Cum respiri într-o zi aglomerată?
• Îți încordezi frecvent maxilarul sau umerii?
• Mănânci în grabă și într-o stare de tensiune?
• Somnul se înrăutățește după efort făcut seara?
• Disconfortul digestiv apare mai des în perioadele stresante?

Un jurnal simplu al simptomelor, somnului, alimentației și activității fizice
poate ajuta la identificarea unor legături și poate oferi medicului informații
mai utile.

Pilonul 2: reechilibrarea elementelor fundamentale

Pilonul 3: refacerea economiei energetice

Mitocondriile sunt structuri celulare implicate în producerea ATP-ului, energia
folosită de celule. Totuși, expresia „oboseală mitocondrială” este folosită
uneori prea ușor și nu reprezintă un diagnostic pentru orice stare de epuizare.

Înainte de a presupune existența unei disfuncții complexe, trebuie evaluate
cauzele frecvente și tratabile:

• deficitul de fier și anemia;
• deficitul de vitamina B12 sau folat;
• tulburările tiroidiene;
• apneea de somn;
• controlul deficitar al glicemiei;
• efectele adverse ale medicamentelor;
• aportul energetic sau proteic insuficient;
• suprasolicitarea fizică;
• anxietatea și depresia;
• afecțiunile cardiace, respiratorii sau inflamatorii.

Cum începi chiar din această săptămână?

Ce rezultate este realist să aștepți?

Practicată regulat, respirația lentă poate ajuta unele persoane să obțină:

• o stare de calm mai ușor de accesat;
• reducerea temporară a agitației;
• mai multă conștientizare a tensiunii musculare;
• o tranziție mai lină după efort;
• o rutină utilă înainte de culcare;
• mai mult control asupra reacției la stres.

Când trebuie să ceri ajutor medical?

Starea de rău sau oboseala persistentă nu trebuie atribuite automat stresului.
Solicită evaluare medicală mai ales dacă apar:

• durere, presiune sau arsură în piept;
• leșin sau amețeli repetate;
• lipsă de aer în repaus sau la eforturi mici;
• palpitații persistente;
• scădere inexplicabilă în greutate;
• febră prelungită sau transpirații nocturne;
• sânge în scaun sau urină;
• slăbiciune musculară progresivă;
• somnolență severă în timpul zilei;
• simptome depresive importante.

Întrebări frecvente

O viziune realistă asupra vitalității

Recăpătarea vitalității nu înseamnă să fii permanent energic și să nu mai ai
niciodată o zi dificilă. Înseamnă să recunoști mai repede semnalele organismului,
să înțelegi factorii care te influențează și să dispui de metode simple prin care
poți susține recuperarea.

Poate însemna să te trezești mai odihnit, să gândești mai clar, să tolerezi mai
bine stresul și să îți revii mai ușor după efort. Aceste schimbări apar de regulă
prin acumularea mai multor obiceiuri utile, nu printr-o singură metodă.