Fumatul și alcoolul scurtează viața. Atunci cum a ajuns Jeanne Calment la 122 de ani?

Cine a fost Jeanne Calment?

Jeanne Louise Calment s-a născut la 21 februarie 1875, în orașul Arles din sudul Franței, și a murit la 4 august 1997.

A trăit 122 de ani și 164 de zile, fiind considerată persoana cu cea mai mare vârstă complet documentată și autentificată.

Viața sa a traversat trei secole. Atunci când s-a născut, automobilul și avionul încă nu făceau parte din viața obișnuită. La moartea sa, omenirea intrase deja în era internetului.

În biografia ei apar câteva detalii surprinzătoare:

• a început să fumeze în jurul vârstei de 21 de ani;
• a renunțat abia la 117 ani;
• consuma ocazional un pahar de vin de Porto;
• îi plăcea foarte mult ciocolata;
• folosea frecvent ulei de măsline;
• a practicat scrima la 85 de ani;
• a mers pe bicicletă până la aproximativ 100 de ani.

Aceste informații au transformat-o într-un exemplu folosit adesea pentru a pune sub semnul întrebării recomandările medicale.

„Dacă ea a fumat și a trăit 122 de ani, cât de periculos poate fi fumatul?”

Problema este că această întrebare pornește de la un singur caz excepțional și ignoră ceea ce se întâmplă în populația generală.

A fumat Jeanne Calment cu adevărat?

Da. Potrivit relatărilor publicate de Guinness World Records, Jeanne Calment a fumat de la vârsta de aproximativ 21 de ani până la 117 ani.

Totuși, nu este clar dacă a fumat aceeași cantitate în toate perioadele vieții. Unele relatări sugerează un consum redus în ultimii ani. Nu putem compara automat expunerea ei cu cea a unei persoane care fumează zilnic unul sau două pachete de țigări.

Chiar și așa, faptul că a trăit atât de mult rămâne neobișnuit. Fumatul afectează aproape fiecare organ, crește riscul bolilor cardiovasculare, al bolilor pulmonare și al mai multor forme de cancer.

Cum afectează fumatul oxigenarea organismului?

Fumatul nu înseamnă doar expunere la nicotină. Fumul de țigară conține mii de substanțe chimice, inclusiv monoxid de carbon.

Monoxidul de carbon se leagă de hemoglobină și reduce cantitatea de oxigen pe care sângele o poate transporta eficient către organe și țesuturi.

În același timp, fumatul:

• afectează pereții vaselor de sânge;
• favorizează inflamația;
• accelerează procesul de ateroscleroză;
• crește tendința de formare a cheagurilor;
• reduce funcția pulmonară;
• suprasolicită inima;
• crește stresul oxidativ celular.

Prin urmare, fumatul nu se „împacă” cu o oxigenare optimă. Jeanne Calment a trăit mult în ciuda fumatului, nu datorită lui.

Oxigenarea este cheia longevității?

O bună funcționare a inimii, plămânilor și vaselor de sânge este esențială pentru menținerea sănătății. Totuși, longevitatea nu depinde doar de cantitatea de oxigen care ajunge în organism.

Contează și:

• capacitatea inimii de a pompa sângele;
• sănătatea vaselor de sânge;
• numărul și funcționarea mitocondriilor;
• modul în care celulele utilizează oxigenul;
• capacitatea organismului de a repara ADN-ul deteriorat;
• nivelul inflamației cronice;
• funcționarea sistemului imunitar;
• controlul glicemiei, tensiunii și lipidelor sanguine.

Exercițiul fizic îmbunătățește simultan mai multe dintre aceste mecanisme. Fumatul, dimpotrivă, le afectează.

Poate fi susținută oxigenarea printr-un supliment?

Oxigenarea țesuturilor depinde în primul rând de funcționarea plămânilor, de cantitatea de hemoglobină, de sănătatea inimii și a vaselor de sânge și de nivelul activității fizice.

Niciun supliment nu poate înlocui respirația, mișcarea, tratarea anemiei sau evaluarea unei boli cardiace ori pulmonare.

Există însă produse care conțin forme de oxigen stabilizat și care pot fi integrate, ca suplimente alimentare, într-un stil de viață orientat spre energie și vitalitate.

Cum a putut trăi 122 de ani dacă a fumat?

Nu avem o explicație completă și nici nu putem reconstitui cu precizie întreaga stare de sănătate a unei persoane care s-a născut în anul 1875. Putem însă discuta câțiva factori plauzibili.

1. O moștenire genetică excepțională

În cazul persoanelor care depășesc 110 ani, genetica pare să aibă o importanță mai mare decât în longevitatea obișnuită.

Jeanne Calment ar fi putut avea o combinație rară de variante genetice care să-i fi oferit:

• o protecție cardiovasculară mai bună;
• o capacitate eficientă de reparare celulară;
• un răspuns inflamator mai bine controlat;
• un metabolism favorabil;
• o rezistență mai mare la anumite toxine.

Această posibilă protecție nu transformă fumatul într-un obicei sănătos. Ea poate explica doar de ce efectele sale nu au determinat o moarte prematură în cazul acestei persoane.

2. Expunerea totală poate să fi fost mai mică

Riscul produs de tutun depinde și de doza cumulativă: numărul de țigări, frecvența, durata, felul în care sunt fumate și expunerea la alți factori de risc.

O persoană care fumează ocazional nu are aceeași expunere ca una care consumă două pachete pe zi. Riscul nu devine zero, dar amploarea expunerii contează.

3. A avut și factori favorabili

Jeanne Calment a rămas activă fizic o mare parte din viață. A mers pe bicicletă, a practicat scrima și și-a păstrat mobilitatea până la vârste foarte înaintate.

Activitatea fizică poate ajuta la menținerea:

• capacității cardiovasculare;
• masei musculare;
• echilibrului și mobilității;
• sensibilității la insulină;
• funcției cognitive;
• independenței personale.

Mișcarea nu anulează efectele fumatului, dar poate contribui la o stare generală mai bună.

4. A avut o situație materială relativ confortabilă

Jeanne Calment provenea dintr-o familie prosperă și, după căsătorie, nu a fost nevoită să desfășoare o muncă fizică grea pentru a-și asigura existența.

Accesul la hrană, locuință sigură, îngrijire și un nivel mai redus de stres economic pot influența sănătatea pe termen lung.

5. A avut o personalitate optimistă

Era cunoscută pentru umorul său și pentru atitudinea relaxată. Nu putem afirma că optimismul singur i-a prelungit viața, dar sănătatea psihică, relațiile sociale și capacitatea de adaptare pot influența sănătatea generală.

6. A avut foarte mult noroc

Longevitatea extremă include inevitabil și o componentă de hazard.

O persoană poate avea obiceiuri relativ bune și totuși să dezvolte o boală gravă. Alta poate avea mai mulți factori de risc și să scape, cel puțin temporar, de consecințele lor.

Medicina nu poate prezice cu exactitate destinul fiecărui individ. Poate însă estima probabilitățile într-o populație.

Capcana numită „eroarea supraviețuitorului”

Povestea lui Jeanne Calment este un exemplu clasic de survivorship bias, tradus prin „eroarea supraviețuitorului”.

Observăm persoana care a fumat și a ajuns la 122 de ani deoarece povestea ei este extraordinară. Nu îi vedem însă la fel de ușor pe milioanele de fumători care au dezvoltat cancer, infarct, accident vascular cerebral sau boli pulmonare și au murit prematur.

În sănătate, recomandările nu sunt construite pornind de la cea mai norocoasă persoană, ci de la rezultatele observate la grupuri mari de oameni.

Dar alcoolul? Este sănătos un pahar de vin?

Timp de mulți ani, ideea că un pahar de vin roșu protejează inima a fost repetată în presă, în reclame și chiar în unele recomandări mai vechi.

Astăzi, această afirmație este privită mult mai prudent.

Unele studii observaționale au constatat că persoanele care consumau cantități mici sau moderate de alcool păreau să aibă un risc cardiovascular mai redus decât persoanele care nu consumau deloc.

Totuși, aceste comparații aveau probleme importante.

De ce unele cercetări vechi păreau să arate beneficii?

Grupul celor care nu consumau alcool putea include:

• foști consumatori care renunțaseră din cauza unei boli;
• persoane cu afecțiuni cronice;
• persoane care luau medicamente incompatibile cu alcoolul;
• oameni cu o stare generală de sănătate mai slabă.

În același timp, consumatorii moderați aveau uneori:

• venituri mai mari;
• o alimentație mai bună;
• mai multă activitate fizică;
• acces mai bun la servicii medicale;
• relații sociale mai active.

Prin urmare, avantajul aparent putea proveni din stilul general de viață, nu din alcool.

Există o cantitate de alcool complet sigură?

Organizația Mondială a Sănătății subliniază că nu poate fi stabilit un nivel de consum complet lipsit de risc în ceea ce privește cancerul.

Acest lucru nu înseamnă că o persoană care bea un pahar de vin va dezvolta automat cancer. Înseamnă că riscul nu devine zero la o anumită doză mică.

În general:

• cu cât se consumă mai mult alcool, cu atât riscul crește;
• consumul redus implică de obicei un risc mai mic decât consumul ridicat;
• absența unui prag complet sigur nu înseamnă că toate dozele sunt la fel de periculoase;
• persoanele care nu consumă alcool nu sunt încurajate să înceapă pentru presupuse beneficii cardiovasculare.

Cu ce boli este asociat alcoolul?

Alcoolul poate influența numeroase organe și sisteme. Consumul său este asociat, în funcție de doză și de caracteristicile fiecărei persoane, cu un risc crescut de:

• cancer de sân;
• cancer colorectal;
• cancer hepatic;
• cancer esofagian;
• cancer al cavității bucale și faringelui;
• hipertensiune arterială;
• fibrilație atrială și alte tulburări de ritm;
• boală hepatică;
• pancreatită;
• accidente și traumatisme;
• tulburări ale somnului;
• dependență.

Riscul individual depinde de cantitate, frecvență, sex, vârstă, greutate corporală, genetică, boli preexistente, medicație și tiparul consumului.

Dar vinul roșu conține resveratrol

Acesta este unul dintre cele mai răspândite argumente în favoarea vinului roșu.

Resveratrolul este un compus vegetal prezent în coaja strugurilor, în unele fructe de pădure, arahide și alte plante. În cercetările experimentale, resveratrolul a fost studiat pentru posibile efecte antioxidante și metabolice.

Totuși, cantitatea de resveratrol dintr-un pahar de vin este relativ mică și variază considerabil.

Pentru a obține prin vin doze apropiate de cele utilizate în anumite experimente, o persoană ar trebui să consume o cantitate foarte mare de alcool, ceea ce ar produce riscuri net superioare oricărui beneficiu ipotetic.

Vinul nu trebuie privit ca un supliment cu resveratrol. Prezența unui compus vegetal nu neutralizează efectele etanolului.

Este vinul mai sănătos decât berea sau băuturile spirtoase?

Tipul băuturii poate influența cantitatea de alcool consumată, viteza cu care este băută și contextul alimentar. Totuși, substanța care produce cea mai mare parte a riscurilor specifice alcoolului este etanolul.

Un vin scump, natural sau ecologic conține în continuare alcool.

Prin urmare, nu este suficient să întrebăm dacă o băutură este „de calitate”. Contează în primul rând:

• cantitatea de alcool pur;
• frecvența consumului;
• numărul de porții consumate într-o singură ocazie;
• starea de sănătate a persoanei;
• medicamentele administrate;
• existența unei sarcini sau intenția de a conduce.

De unde se poate adauga resveratrol?

Acesta este unul dintre cele mai răspândite argumente în favoarea vinului roșu.

Resveratrolul este un polifenol prezent în coaja strugurilor, în fructele de pădure, arahide și alte plante. A fost studiat pentru activitatea sa antioxidantă și pentru posibila contribuție la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

Problema este că un pahar de vin conține, în general, o cantitate relativ mică de resveratrol. Pentru a obține prin vin cantități mai mari din acest compus ar fi necesar și un consum semnificativ de alcool.

Vinul nu trebuie considerat un supliment cu resveratrol. Prezența unui compus vegetal valoros nu neutralizează efectele etanolului.

O alternativă fără alcool: Resveratrol Plus de la CaliVita

Pentru persoanele care doresc un aport standardizat de resveratrol fără consumul de alcool, o opțiune mai practică este un supliment alimentar special formulat.

Alcoolul poate afecta somnul chiar dacă produce somnolență

Unele persoane beau seara pentru a adormi mai repede. Alcoolul poate produce inițial relaxare și somnolență, dar acest lucru nu înseamnă că îmbunătățește calitatea somnului.

Pe parcursul nopții, alcoolul poate:

• fragmenta somnul;
• favoriza trezirile nocturne;
• afecta structura normală a somnului;
• agrava sforăitul și apneea de somn;
• crește urinarea și deshidratarea;
• produce oboseală în dimineața următoare.

Somnul este unul dintre pilonii sănătății pe termen lung. Folosirea regulată a alcoolului pentru adormire poate deveni o strategie contraproductivă.

Fumatul și alcoolul se potențează reciproc

Atunci când fumatul și consumul de alcool apar împreună, riscurile nu trebuie privite întotdeauna separat.

Pentru anumite cancere ale gurii, faringelui, laringelui și esofagului, asocierea tutunului cu alcoolul poate amplifica semnificativ riscul.

Alcoolul poate afecta mucoasele, iar compușii toxici din tutun pot produce leziuni celulare. Expunerea combinată poate fi mai nocivă decât simpla adunare a celor două riscuri.

Ce înseamnă de fapt „a trăi mult”?

Longevitatea nu ar trebui evaluată doar prin numărul total de ani.

Există două concepte importante:

• durata vieții – numărul total de ani trăiți;
• durata vieții sănătoase – anii trăiți cu mobilitate, autonomie și o stare bună de sănătate.

O persoană poate trăi până la 95 de ani, dar să petreacă ultimele două decenii cu dizabilități importante. Alta poate trăi mai puțin, dar poate rămâne independentă aproape până la final.

De aceea, obiectivul realist nu este doar prelungirea vieții cu orice preț, ci păstrarea:

• forței musculare;
• mobilității;
• sănătății cardiovasculare;
• funcției cognitive;
• echilibrului metabolic;
• independenței personale.

Ce putem învăța cu adevărat de la Jeanne Calment?

Nu ar trebui să copiem țigările, alcoolul sau cantitatea de ciocolată.

Mai utile sunt alte elemente ale vieții sale:

• a rămas activă fizic;
• și-a păstrat interesul pentru viață;
• a avut umor;
• a beneficiat de relații și de integrare socială;
• și-a menținut greutatea într-un interval moderat;
• a avut probabil o genetică excepțională;
• a avut suficient noroc pentru a evita numeroase boli și accidente.

Povestea ei ne arată că organismul uman are o variabilitate uriașă. Nu ne arată că factorii de risc sunt lipsiți de efect.

Ce obiceiuri au dovezi mai bune pentru o viață lungă și sănătoasă?

Nicio metodă nu garantează atingerea vârstei de 100 de ani. Totuși, câteva obiceiuri cresc probabilitatea unei vieți mai lungi și, mai ales, mai sănătoase:

1. Evitarea fumatului și a expunerii la fum.
2. Reducerea sau evitarea alcoolului.
3. Activitate fizică regulată, atât aerobică, cât și exerciții de forță.
4. Menținerea masei musculare odată cu înaintarea în vârstă.
5. Alimentație predominant vegetală, variată și bogată în fibre.
6. Controlul tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului.
7. Somn suficient și regulat.
8. Relații sociale și activitate intelectuală.
9. Prevenție medicală și analize adaptate vârstei.
10. Evitarea izolării și gestionarea stresului cronic.

Mituri și realitate

Concluzie

Jeanne Calment rămâne una dintre cele mai fascinante persoane din istoria longevității. Faptul că a fumat aproape un secol și a consumat ocazional alcool, dar a ajuns la 122 de ani, arată cât de diferit pot reacționa oamenii la aceiași factori de risc.

Totuși, cazul ei nu schimbă realitatea observată la nivelul populației:

• fumatul reduce durata medie de viață și favorizează numeroase boli;
• alcoolul crește riscul mai multor forme de cancer și al altor afecțiuni;
• vinul nu trebuie utilizat ca tratament cardiovascular;
• activitatea fizică, alimentația, somnul și prevenția au dovezi mult mai solide pentru menținerea sănătății.

Nu trebuie să ne construim stilul de viață după excepția care a avut cel mai mult noroc. Este mai înțelept să ne bazăm deciziile pe ceea ce se întâmplă cu milioane de oameni.

Surse și lecturi suplimentare

• 
  Guinness World Records – Oldest person ever
  
• 
  Guinness World Records – Viața lui Jeanne Calment
  
• 
  Organizația Mondială a Sănătății – Alcoolul și riscurile pentru sănătate
  
• 
  Organizația Mondială a Sănătății – Fișă informativă despre alcool
  
• 
  CDC – Efectele fumatului asupra sănătății
  
• 
  CDC – Beneficiile renunțării la fumat
  
• 
  National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism – Efectele alcoolului asupra organismului