Lectinele sunt un grup de proteine care se numesc glicoproteine ce se gasesc în cantitate mare mai
in toate leguminoasele (mazare, fasole
in special cea rosie, soia, linte), cereale, nuci, legume soleacee (vinete, ardei, cartofi
și roșii), cereale integrale (în special grâu integral), lactate, ouă
Pentru aceste plantele care le conţin au un rol important în
apărare de microorganisme şi insecte.
Aceste substanţe se pot lega de glucide, hematii şi de celulele
mucoasei intestinale (reduc
absorbţia nutrienţilor şi îngreunează regenerarea mucoasei).
Cea mai cunoscută lectină este PHA, un compus ce se găseşte în cantităţi semnificative în boabele
de leguminoase (2.4-5% din masa proteică). Aceasta diminuează absorbţia
lipidelor, vitaminei B12, sodiului şi clorului.
Cele mai simple simptome
ale toxicităţii PHA (Phytohemaglutinina)sunt:
flatulenţă, greaţă, vărsături, diaree (apare în primele trei ore de la
ingerare.
Problema apare pe termen lung, lectinele pot produce şi un răspuns imun ceea ce conduce la
apariţia iritaţiilor la nivelul pielii, durerilor articulare si mai grav la
boli autoimune.
Aceste substanţe sunt suspectate că ar facilita apariţia diabetului, a bolii cardiovasculare, a bolii celiace şi a
artritei reumatoide. De asemenea, aceste substanţe pot agrava anumite afecţiuni renale.
Cerealele integrale
au o valoare nutritivă mai mare decât cele rafinate, însă conţin şi o cantitate
mai mare de lectine şi alţi antinutrienţi.
Marea problema o
reprezintă cerealele şi produsele din cereale care sunt la indemana fiecaruia si reprezinta baza
alimentatiei.
În timp, organismul
nu mai poate face faţă asaltului şi apar efectele negative ale consumului
exagerat de cereale şi produse din cereale.
Ce putem face?
Concentraţia de lectine din leguminoase scade atunci când acestea sunt preparate termic.
Atentie!
Lectinele sunt distruse de căldură umedă (fierbere, abur) şi nu de căldură
uscată. Recomand fierberea sub presiune intr-o oala speciala.
Fierberea boabelor de leguminoase pentru cel puţin 10 minute
scade concentraţia de lectine de peste 200 de ori.
Pentru a distruge lectinele trebuie să prepari termic
(căldură umedă) produsele ce le conţin la o temperatură mai mare de 80 °C.
De asemenea, se mai recomanda ca inainte de a fierte sa fie:
– înmuiere (de exemplu înmuierea boabelor de fasole cu cel
putin o seară înainte de prepararea termică şi schimbarea frecventă a apei în
care sunt înmuiate);
– fermentare (fermentarea permite bacteriilor să digere sau
să transforme compuşii dăunători)(de ex. prepararea soiei in sub forma de natto);
– încolţire (în
special în cazul cerealelor. Dar nu in cazul semintelor de lucerna care va produce
si mai multa lectine).
Nu toate lectinele sunt distruse prin aceste metode, însă în
cele mai multe cazuri concentraţia scade considerabil şi alimentele devin
sigure.
Lectinele și bolile de inimă
Lectinele cauzează atacul sistemului imunitar asupra vaselor de sânge. Un studiu la care au
participat 200 de adulți cu vârste cuprinse între 51 și 86 de ani, cu factori
de risc pentru boala cardiacă au urmat o dietă cu un conținut redus de lectină.
Mai exact, aceștia au consumat legume
verzi, pește, ulei de măsline și carne de vită, împreună cu suplimente
anti-îmbătrânire, cum ar fi
polifenoli din ulei de pește, extract de semințe de struguri și vitamine.
Rezultatele au arătat că după șase luni, regimul alimentar,
plus suplimentele au inversat disfuncția vaselor de sânge la peste 50% din
pacienții cu boli de inimă.
Lectinele și autoimunitate
În ceea ce privește bolile autoimune, cum ar fi lupusul sau
poliartrita reumatoidă, sistemul imunitar luptă împotriva țesuturilor și a
organelor sănătoase ale organismului.
Într-un studiu la care au participat 102 de pacienți cu
boală autoimună, aceștia au urmat o dietă fără lectine pe o perioadă de 6 luni.
Rezutatele au arătat că 94% dintre aceștia au fost vindecați.
Lectinele și creșterea în greutate
Lectina are efectele și la nivelul leptinei, hormonul care
semnalează creierul senzația de sațietate. Mai exact, lectinele se lipesc de
receptorii de leptină, provocând întreruperea activității acestora. Astfel,
creierul nu primește niciodată mesajul că stomacul este plin, ceea ce duce la
supraalimentare și, desigur, la creșterea în greutate. Ca metode pentru a
inversa aceste efecte se recomandă somnul adecvat pentru a mări cantitatea de
leptină.
Lectinele și boli ale creierului
Recent, s-a sugerat că lectinele pot declanșa o serie de
evenimente, începând din tractul gastro-intestinal, care în cele din urmă au ca
rezultat boala Parkinson.
Cercetările recente sugerează că mai multe lectine din
plante pot nu numai să distrugă intestinul, ci să fie transferate de la nervii
intestinali la creier, unde lectinele se pot lega în mod specific de receptorii
dopaminergici pe neuroni (celule nervoase) .
Acești receptori din creier primesc răspunsuri din substanța
de semnalizare a nervilor, dopamina. Deteriorarea neuronilor dopaminergici
într-o anumită regiune a creierului este crucială în cazul bolii Parkinson.
Multe funcții mentale afectate rezultă ca urmare a acestei boli progresive care
dăunează nervilor.
Lectinele și boala celiacă
Mulți oameni cu boală celiacă nu pot mânca gluten deoarece
corpul lor are o reacție alergică la această substanță, ducând la probleme
digestive cronice. Atunci când pacienții elimină glutenul din dieta lor, unele
dintre simptomele bolii celiace se îmbunătățesc, în timp ce altele rămân la
fel. Problema în acest caz constă în faptul că cele mai multe produse fără
gluten conțin lectine.
Dr. Steven Gundry
, fost chirurg cardiolog, a popularizat dieta fără lectină. Acum el este
promotorul unei diete fara lectine incluzand in dieta recomandata produse
alimentare ca avocado, verdeata cu
frunze inchise, ciuperci, unele tipuri de nuci, si unele leguminoase cum este
lintea dar “superfierte”. Mai recomanda si
suplimente alimentare . În 2017 a lansat un bestseller– Paradoxul Plantelor – care descrie cu lux de amanunte despre
lentrine si care este o alternativa. Dr. Gundry descrie lectinele ca
principalul pericol găsit în dietă, chiar spune despre experienta proprie ca nu
putea sa slabeasca desi tinea o dieta “sanatoasa” si practica foarte mult
sport.
„Unul dintre argumente ar fi că ele instigă la o stare de
război în corp, lucru care duce la o acumulare de greutate, probleme digestive,
acnee, artrită şi ceaţă a creierului“, spune dr.
Dr. Steven Gundry a propus „dieta fără lectină”. Conform
cărții, planul Dr. Gundry îi ajută pe oameni să-și îmbunătățească sănătatea și
să-și reducă greutatea corporală. Pentru majoritatea oamenilor, beneficiile
pentru sănătate ale unei diete fără lectină sunt adanci. Cu toate acestea,
eliminarea lectinelor din dietă s-a dovedit benefică pentru grupurile de
persoane cu afecțiuni specifice. De exemplu, o trecere în revistă a studiilor
din 2019 a arătat că o dietă fără lectină poate beneficia persoanele cu boala Crohn și scleroză multiplă. De
asemenea, dieta fără lectină este un plan restrictiv, ceea ce poate face
dificilă pentru unii oameni să o urmeze pe termen lung. Planul limitează sau
elimină multe alimente nutritive, precum fasolea și anumite legume.
Dieta fără lectină are, în principiu, asemănări cu un alt
stil alimentar care datează de acum două decenii, numit „dieta grupelor sanguine”. Promovata de medicul american Peter
d’Adamo acest protocol alimentar recunoaște principiul potrivit căruia fiecare
proteină vegetală și animală se comportă ca o „lectină” în funcție de
grupul de sânge al celor care o ingerează.
Acest lucru se datorează faptului că ar exista o “imitatie”
moleculară între anumite proteine alimentare și lectine reale: multe lectine
sunt proteine cu lanțuri de carbohidrați (glicoproteine), la fel ca și
antigenele globulelor roșii (A, B, AB și 0). La fel cum lectinele aglutinează
globulele roșii, fragmentele de proteine digestive ar putea face la fel și
interacționa cu antigenele globulelor roșii și pot provoca agregarea. În dieta
grupelor sanguine, se pune mult accent pe capacitatea pe care le-ar avea
lectinele sau proteinele „dăunătoare” pentru grupa sanguina asupra fenomenului
de rezistență la insulină. Adică,
proteinele sau fragmentele lor digestive care nu sunt tolerate de grupul
specific pot interfera cu funcția pancreasului
și pot face ca organismul să acumuleze grăsime
O confirmare suplimentară vine dintr-un studiu realizat în
2017 de un grup de cercetători de la Academia Chineză de Științe, care au dorit
să înțeleagă cum lectinele pot provoca reacții inflamatorii tăcute și
răspândite in intreg organismul. Deoarece lectinele nu sunt foarte digerabile
de către organism, este foarte probabil ca acestea să poată declanșa diabet autoimun, artrită reumatoidă, boala Crohn și multe altele. Dar modul în care
o fac, a rămas întotdeauna necunoscut. Echipa a descoperit că, lectinele ca proteine întregi pot fi
încorporate de celule în lizozomi, adica in celulelor „intestinele”. Dar chiar
și acolo nu sunt degradate si încep să perturbe fluxul de calciu în celule și
activează un complex proteic pe care cercetătorii îl cunosc acum foarte bine:
inflammosomul. (Inflammasomii sunt oligomeri citosolici multiproteinici ai
sistemului imunitar înnăscuți, responsabili de activarea răspunsurilor
inflamatorii). Este responsabil pentru inflamațiile non-bacteriene care apar în
guta, artrita reumatoidă, artrita fără cauză aparentă și în dietele bogate în
grăsimi, doar pentru a menționa cele mai cunoscute afecțiuni. Conform celor
descoperite de cercetători, baza logică și moleculară a leziunilor potențiale
pe care le-ar putea provoca lectinele
pentru sănătate sunt mai mult decât justificate.
Cerințe și probleme
O dietă fără lectină poate fi dificil de urmat nu numai
pentru oamenii normali, ci și pentru vegetarieni sau vegani, deoarece
leguminoasele, nuci, semințele și semințele integrale furnizează proteine pe
bază de plante.
Leguminoasele,
cerealele integrale și cojile de fructe și legume oferă, de asemenea, fibre
alimentare. O dietă fără lectină poate provoca constipație dacă aportul de
fibre dietetice scade.
Dr. Gundry recomandă
următoarele alimente pentru persoanele care doresc să-și limiteze aportul de
lectină: carne crescută cu pășune, lapte din animale crescute pe pasiune,
cartofi dulci fierte, legume cu frunze verzi, verdeață, broccoli și varza de
Bruxelles, sparanghel și țelină, usturoi și ceapă, ciuperci, avocado, măsline
sau ulei de măsline extravirgin.
Pe de altă parte, oamenii ar putea dori să limiteze următoarele
alimente atunci când încearcă să evite lectinele: dovleac, leguminoase,
inclusiv fasole, mazăre, linte și alune; solanaceae, cum ar fi vinete, ardei,
cartofi și roșii, fructe, deși dieta permite o cantitate moderată de fructe de
sezon și cereale.
Dacă o persoană dorește să consume grâu, planul recomandă
produse făinoase albe în loc de grâu. De asemenea, urmarea unei diete fără
lectină poate fi costisitoare, întrucât planul recomandă lapte si , carne din
pășunat și suplimente costisitoare.
Concluzii
Cu toate acestea, dovezile actuale nu susțin această dietă
ca un instrument general pentru gestionarea greutății corporale.
Multe plante sunt bogate în lectine. Cu toate acestea,
nivelurile de lectină pot diferi semnificativ între tipurile de plante.
Sunt necesare mai multe cercetări înainte ca medicii să
poată recomanda urmarea unei diete fără lectină.
Daca te-am convins sa treci la o dieta fara lentrine sa sti ca nu este alegerea cea mai buna.
Dieta fără lectină e foarte greu de urmat. Nu ai voie sa
mananci nici legume, nici ouă, nici roşii, nici vinete, nici cartofi, nici
ardei, nici alte alimente foarte bogate în fibre, care protejează corpul şi-l
ţin sănătos.
A elimina aceste alimente din dietă ar însemna a te condamna
de una singură nu doar la foame, dar la boală.
Singura rezolvare este sa fi atent sa elimini produsele cu cel mai mare continut de lentrine sau sa le fierbi sub presiune dupa ce le-ai pus inainte la imuiat cel putin 12 ore…
